16 mai 2011
ştii, domnişoară...
ai plecat aşa de repede din casa noastră! Ai plecat aşa repede! E noapte, e primăvara, e soare şi lumină în suflet şi totuşi, un ungher se ascunde neîncetat, nedorind sau neştiind cum să rămâna în lumină. oare cum îsi trăieşte viaţa mica mea domnişoara de altădată? Eşti fericită? Zâmbeşti? Plângi? Iubeşti? În faţa acestor întrebări rămân neputincioasă, ca in faţa mării care nu vrea să mă asculte şi strică mereu castelul meu de nisip. Şi eşti încă atât de copilă, draga mea! Ai ales să pleci şi eu n-am ştiut decât să-mi adun lacrimile în buzunarul ascuns al sufletului, ca să nu vezi şi să nu-ţi frâng zborul tău către viaţă. Ai grijă însă, ai grijă ca zborul tău să nu se frângă pentru că ai fost prea grăbită să zbori către alte zări, mai ademenitoare şi mai luminoase decât păreau cele din casa părinţilor tăi. (Florentina Coman- Pentru tine, domnişoară! )
24 ianuarie 2011
cluj
alt oras, alti oameni in jur,
o lume noua, ma transforma in tot ce nu am vrut sa fiu:
straina!
cladiri, si strazi nescunoscute, incep sa ma atraga si ma tot plimb, de pe o strada pe alta, ca sa ajung intr-un loc care sa-mi placa, sa ma faca sa ma simt acasa.
de obicei ajung tot aici: catedrala din centru, singurul loc unde gasesc liniste, intre toate claxoanele de la masini, si strigatele strainilor, care dupa atata muzica in cap, parca incep sa sune a ceva.
am ajuns si la partea in care e frig, si atunci se micsoreaza numarul plimbarilor, si al povestilor cu soarele.
am ajuns si la partea in care doar se invata, dar e bine! se invata si se canta, de asta e bine!
si partea in care plec acasa si le las toate cele noi pentru o vreme?
mai sunt cateva zile.
putine.
4 degete inghetate imi ajung ca sa le numar!
o lume noua, ma transforma in tot ce nu am vrut sa fiu:
straina!
cladiri, si strazi nescunoscute, incep sa ma atraga si ma tot plimb, de pe o strada pe alta, ca sa ajung intr-un loc care sa-mi placa, sa ma faca sa ma simt acasa.
de obicei ajung tot aici: catedrala din centru, singurul loc unde gasesc liniste, intre toate claxoanele de la masini, si strigatele strainilor, care dupa atata muzica in cap, parca incep sa sune a ceva.
am ajuns si la partea in care e frig, si atunci se micsoreaza numarul plimbarilor, si al povestilor cu soarele.
am ajuns si la partea in care doar se invata, dar e bine! se invata si se canta, de asta e bine!
si partea in care plec acasa si le las toate cele noi pentru o vreme?
mai sunt cateva zile.
putine.
4 degete inghetate imi ajung ca sa le numar!
30 iunie 2010
07 iunie 2010
3 zile
am un bloooog? am uitat de el! noroc cu oamenii care nu au uitat, mi-au adus si mie aminte. a trecut ceva vreme, nu fara inspiratie, dar fata timp! cu timp si fara inspiratie...depinde.
putin ocupate ultimele zile (saptamani) cu treburile astea de sfarsit de liceu, materii de bac, teorii pentru admitere, cateva poze de ramas bun, frica si emotii, gaudeamus! mai avem 3 zile! si da mai, o sa-mi fie asa dor de tot! (aproape tot)
o sa-mi fie dor, dar prefer sa cred ca cei mai frumosi ani abia acum vin! nu stiu exact cum, si pe unde o sa-i traiesc, dar stiu ca vor fi cei mai frumosi!
3 zile.ultimele...si cam atat despre mine.
Sa vorbim despre vara, si despre luna august (tot ce numesc vara si vacanta anul asta). Abia astept! nu stiu ce astept, dar mi se linisteste sufletu cand ma gandesc la luna august.
Despre cum trece luna iulie fara sa ajung in Oltenia mai bine nu povestim. Si nici despre bac sau admitere sa nu mai povestim!
ne oprim aici acum.
3 zile, si atat! 3 luni si lumea se schimba!
LINISTESTE-MI TATA, INIMA!
18 mai 2010
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)